Introducere in Astrologia Araba

Astrologia Araba este astrologia ce s-a dezvoltat in spatiul arab incepand cu secolul 8 d.h, ca urmasa directa a Astrologiei Elenistice. Dupa invazia si caderea Imperiului Roman de Vest, si cucerirea treptata a Imperiului Roman de Est de catre Arabi, Astrologia Elenistica a disparut practic in spatiul mediteraneean, teoriile sale fiind salvate de evolutia constanta si transformarea in Astrologia Araba.

Venita initial din nevoia de orientare geografica (pentru calatoriile din desert si pentru alinierea moscheelor), dar si de planificare a sarbatorilor musulmane, Astrologia Araba a beneficiat si a crescut rapid prin traducerile textelor clasice Grecesti si Romane. Marea majoritate a textelor astrologice arabe pastreaza intacte capitole intregi din cartile celor mai cunoscuti astrologi elenistici.

Astrologii arabi au dat un impuls important dezvoltărilor ulterioare ale teoriilor astrologiei elenisitice și a stabilit noi standarde în materie de precizie matematică și astronomică. Ei au făcut progrese semnificative în arta calculării direcțiilor, creand un sistem deosebit de dezvoltat de “Noduri”, ce reprezinta stele imaginare derivate din pozitiile celor 7 corpuri ceresti cunoscute in Antichitate.

De exemplu, „Nodul Norocului” se găsește luând diferența dintre Soare și Ascendent și adăugând-o la Lună. Dacă „Nodul” astfel calculată este în Casa a X-a din Balanță, asta ar putea sugera ca persoana ar putea face bani din parteneriate.

In acest moment reconstructia tehnicilor Astrologiei Arabe este destul de avansata, existand un numar mare de texte clasice arabe ce prezinta in detaliu modul in care ei practicau aceasta arta. Cei mai cunoscuti autori arabi ii includ pe al-Andarzaghar (224-637 i.h), Māshāʾallāh (740 – 815 d.h), Sahl ibn Bishr (786–845 d.h) sau Abu Ma’shar (805 – 885d.h.).

Mai multe detalii despre Astrologia Araba vor urma in articolele urmatoare.